Prevenirea

Prevenirea cancerului este definită ca  un pachet de măsuri active adoptate pentru scăderea incidenţei cancerului. Acest lucru poate fi obţinut prin evitarea carcinogenelor, urmând un stil de viaţă sau o dietă care modifică factorii ce provoacă cancerul şi/sau intervenţia medicală (chemoterapia).

Exemple de riscuri de cancer care pot fi evitate sunt:

-  consumul de alcool (asociat cu riscul crescut de cancer oral, esofagian, de sân)

-  fumatul (deşi 20% dintre femeile cu cancer la plămâni şi 10% dintre bărbaţii cu cancer la plămâni nu au fumat niciodată)

-  inactivitatea fizică (asociat cu riscul crescut de cancer la colon, sân)

-  supraponderabilitatea (asociată cu cancerul de colon, sân, endometrial)

Bazându-se pe o evidenţă epidemiologică, este crezut că evitarea excesivă a consumului de alcool, activitatea fizică, şi menţinerea greutăţii corporale recomandate pot împreună contribui la reducerea riscurilor  unor tipuri de cancere. Alţi factori de stil de viaţă şi de mediu ştiuţi a afecta riscurile de cancer  (în mod benefic sau nonbenefic) includ nişte boli cu transmitere sexuală, folosirea de hormoni exogeni, expunerea la radiaţii ionizante şi radiaţii UV, anumite expuneri la locul de muncă sau la substanţe chimice, şi agenţi infecţioşi.

Dieta şi cancerul

Obezitatea creşte riscul de a dobândi cancer. Anumite practici de diete explică adesea diferenţele de incidenţă a cancerului în diferite ţări (de exemplu, cancerul gastric este mai comun în Japonia, în timp ce cancerul de colon este mai comun în SUA). Studiile au arătat că imigranţii dobândesc riscurile de cancer predominante în noua lor ţară, sugerând o asociere între dietă şi cancer.

În ciuda rapoartelor frecvente despre diverse substanţe (inclusiv mâncarea) care au un efect benefic sau depreciativ în riscul de cancer, puţine din acestea au o legătură clară cu cancerul. Aceste rapoarte se bazează adesea pe experimente asupra animalelor.

Epidemiologii care au studiat obiceiurile alimentare au observat că nivelurile ridicate de beta-caroten, un precursor al vitaminei A, sunt asociate cu un efect de protecţie, reducând riscul de cancer. Acest fenomen este în mod particular puternic în cancerul la plămâni.

Biopsia

Un cancer poate fi suspectat din mai multe motive, dar diagnosticul definitiv al majorităţii cancerelor trebuie confirmat de o examinare histologică a celulelor canceroase de către un patolog. Ţesutul se poate obţine prin biopsie sau chirurgie. Multe biopsii (precum cea de piele, sân sau ficat) pot fi făcut în cavinetul doctorului. Biopsia altor organe este practicată sub anestezie şi este necesară operaţia în o sală de operaţie.

Diagnosticul ţesutului indică tipul de celulă care se multiplică, gradul său histologic şi alte proprietăţi ale tumorii. Împreună, aceste informaţii sunt utile pentru evaluarea unui prognostic asupra pacientului şi alegerea celui mai bun tratament. Citogenetica şi imunohistochimia pot presenta informaţii despre viitorul comportament al cancerului (ptognostic) şi cel mai bun tratament.

Screeningul

Screeningul cancerului este o tentativă de a detecta cancere nesuspectate. Testele de screening trebuie să fie acceptabile ca preţ, sigure pentru pacient, proceduri noninvazive, cu rate  scăzute de rezultate fals pozitive. Dacă semne de cancer  sunt detectate, mai multe teste definitive şi invazive sunt făcute pentru a confirma diagnosticul.

Screeningul pentru cancer poate duce la un diagnostic precoce. Un diagnostic precoce poate duce la prelungirea vieţii. Un număr diferit de teste de screening au fost practicate. Screeningul cancerului de sân poate fi făcut o autoexaminare a sânului.  Screeningul prin mamograme regulate detectează tumori chiar mai devreme decât propria examinare, şi multe ţări le folosesc pentru a diagnostica toate femeile de vârstă mijlocie.

Cancerul colorectal poate fi detectat testarea sângelui din materiile fecale  şi colonoscopie, ceea ce reduce incidenţa şi decesul din cauza cancerului de colon. Testul duce probabil la detectarea şi îndepărtarea polipilor precanceroşi.

În mod similar, testarea colului uterin (folosind frotiul Pap) conduce la identificare şi extirparea leziunilor precanceroase. În timp, acest test a fost urmat de o reducere dramatică a incidenţei cancerului de col uterin şi a mortalităţii.

Autoexaminarea testiculelor este recomandată pentru bărbaţi începând cu vârsta de 15 ani pentru a identifica cancerul testicular. Cancerul de prostată poate fi identificat cu o examinare digitală rectală împreuă cu o testare specifică antigen – sânge a prostatei.

Screeningul pentru cancer este controversat în cazurile când nu este încă ştiut dacă testul chiar salvează vieţi. Această controversă se ridică când nu este clar dacă beneficiile screeningului întrc riscurile testelor de diagnosticare ce vor urma şi tratamentele cancerului. În cazul unui cancer de sân, au existat recent critici că programele de screening pentru sâni în unele ţări produc mai multe probleme decât le rezolvă. Acest lucru se îmtâmplă deoarece screeningul pentru femei va produce un număr mare de femei cu rezultate fals pozitive ceea ce cere investigaţii extensive pentru a exclude cancerul, ceea ce va conduce la un număr mare de femei care au nevoie de tratament.

Screeningul pentru cancer de col uterin prin frotiu Pap are profilul cost-beneficiu cel mai bun dintre toate formele de screening pentru cancer, dintr-o perspectivă publică asupra sănătăţii. A avea cancer de col uterin are clar factori de risc (contactul sexual) iar progresul natural al cancerului de col uterin constă-n faptul că în mod normal se răspândeşte încet timp de câţiva ani dând mai mult timp programelor de screening să o depisteze mai devreme. Mai mult, testul însuşi este simplu de făcut şi relativ ieftin.

Din aceste considerente, este important ca beneficiile şi riscurile procedurilor de diagnostic şi tratament să fie luate în considerare când decide supunerii testului de screening pentru cancer.