Nomenclatura

Cancerele sunt clasificate după tipul de celulă căreia îi corespunde tumoarea şi , în acelaşi timp, după ţesutul presupus a fi originea tumorii. Următoarele categorii generale sunt de obicei acceptate:

- carcinomul : tumori maligne provenite din celule epiteliale. Acest grup reprezintă cele mai întâlnite cancere, încluzând şi formele comune de cancer de sân, prostată, plămân şi colon.

- limfomul sau leucemia : tumori maligne provenite din celule sangvine şi celule ale măduvei osoase

- sarcomul: tumori maligne provenite din celule mezenchimale

- gliomul: tumori provenite din celule gliale, forma cea mai întâlnită de celulă cerebrală

- coriocarcinomul: tumori maligne provenite din placentă

Tumorile maligne sunt numite în mod uzual folosindu-se rădăcina latină sau grecească a organului drept prefix iar categoria sus numită drept sufix.  De exemplu, o tumoare malignă a celulelor hepatice este numită hepatocarcinom. Pentru cancerele des întâlnite, este folosit numele englezesc al organului. De exemplu, cea mai întâlnită formă de cancer de sân este numit carcinom ductal al sânului sau carcinom ductal mamar. Aici, adjectivul ductal  se referă la imaginea cancerului la microscop, semănând cu ductele mamare normale.

Tumorile benigne sunt numite folosindu-se sufixul –oma împreună cu numele organului drept rădăcină.

Statistici

În SUA şi alte ţări evoluate, cancerul este responsabil pentru 25% din cazurile de moarte. Conform unei statistici anuale, 0.5% din populaţie este diagnosticată cu cancer.

Cancerul poate să apară şi la copii mici şi adolescenţi, dar este rar. Unele studii au arătat că cancerele pediatrice, în special leucemia, sunt în creştere.

Vârsta maximă de risc al cancerului la copii apare în perioada primului an de viaţă. Leucemia este boala infantilă cea mai comună urmată  de cancerele sistemului nervos central şi neuroblastom. Restul constă în tumoarea lui Wilm, limfome, miosarcome (provenite din muşchi), retinoblastomul, osteosarcomul şi sarcomul lui Ewing.

Copii de sex feminin şi masculin au în principiu acelaşi rate de incidenţă a cancerului, dar copii de rasă albă au rate de incidenţă ale cancerului mai mari decât copii de rasă neagră pentru majoritatea tipurilor de cancer.

Originile cancerului

Diviziunea celulară sau proliferarea celulară este un proces fiziologic care are loc în aproape toate ţesuturile şi în anumite circumstanţe. Normal, echilibrul între diviziunea şi moartea programată celulară este reglat riguros pentru a se asigura integritatea organelor şi a ţesuturilor. Mutaţiile în ADN care au condus la cancer deranjează aceaste procese disciplinate.

Proliferarea necontrolată şi deseori rapidă a celulelor pot duce fie la o tumoare benignă fie la o tumoare malignă (cencer). Tumorile benigne nu se răspândesc în alte părţi ale organismului şi nu invadează alte ţesuturi şi sunt rareori o ameninţare a vieţii doar dacă apasă pe structuri vitale din afară. Tumorile maligne pot invada alte organe  şi se pot răspândi în locaţii distante (metastazare) şi pot deveni o ameninţare a vieţii.

Puţine tipuri de cancere la animale au fost identificate drept contagioase.