Înţelegând cancerul

Cancerul este un grup numeros de boli relaţionate.

O boală sau o situaţie ce necesită îngrijire medicală este o anormalitate care conduce la disconfort, o proastă funcţionare a organismului sau chiar moartea persoanei afectate sau a celor din jurul său. Uneori termenul este utilizat şi cu sensul de răni, dizabilităţi, sindroame, infecţii, simptome, comportament deviant, variaţii atipice de structură şi funcţie. În sens restrâns, o boală reprezintă invazia organismului de către patogeni.

Patologia este ştiinţa care studiază bolile.

Toate tipurile de cancer încep în celule, unitatea elementară a vieţii. Celula este unitatea structurală şi funcţională a tuturor organismelor vii. Unele organisme, precum bacteriile, sunt unicelulare (Oamenii au aproximativ 100 de miliarde de celule sau 10¹⁴ celule; mărimea unei celule obişnuite este de 10 micrometri; masa unei celule obişnuite este de 1 nanogram ). Celulele compun ţesuturi, şi ţesuturile compun organele corpului.

Diviziunea celulară este procesul prin care o celulă, numită celula-părinte, se divide în două celule, numite celule-fiice. Diviziunea celulară este de obicei un mic segment dintr-un ciclul celular mai mare.

Diviziunea celulară este baza biologică a vieţii. Diviziunea celulară face posibil ca organismele capabile de reproducere sexuală să evolueze de la zigotul unicelular care a fost el însuşi produs prin diviziune celulară  din gameţi. Şi după creştere, diviziunea celulară permite reînnoirea continuă şi repararea organismului.

Grija primară a diviziunii celulare este menţinerea genomului celulelor originare. În biologie, genomul unui organism o reprezintă intreaga informaţie ereditară şi este codată în ADN (sau, în cazul unor viruşi, în ARN).  Termenul a fost introdus în 1920 de Hans Winkler, profesor de botanică la Universitatea din Hamburg, Germania, ca o îmbinare din două cuvinte genă şi cromozom. Înainte ca diviziunea să aibă loc, informaţia genomică care este păstrată în cromozomi trebuie replicată, iar genomul duplicat trebuie separat net între celule. O largă gamă de organite celulare sunt implicate în păstrarea intactă a  informaţiei genomice  între generaţii.

Normal celulele cresc şi se divid pentru a forma noi celule în măsura în care organismul are nevoie de ele. Când celulele devin bătrâne şi mor, alte celule le iau locul.

Câteodată, acest proces ordonat merge greşit. Noi celule se formează când organismul nu are nevoie de ele,  iar celulele bătrâne nu mor când ar trebui. Aceste celule în plus pot forma o masă de ţesut numită increscenţă sau tumoare.

Tumorile pot fi benigne sau maligne.

Tumorile benigne nu reprezintă cancerul, nu sunt canceroase. În mod normal, doctorii le pot îndepărta. Celulele din tumorile benigne nu se răspândesc în alte părţi ale organismului. În marea majoritate a cazurilor, tumorile benigne nu revin după ce au fost îndepărtate. Cel mai important lucru este că tumorile benigne sunt rareori o ameninţare a vieţii.

Tumorile maligne reprezintă cancerul. Ele sunt în general mai serioase. Celulele canceroase pot invada şi deteriora ţesutul din vecinătate şi organele. De asemenea, celulele canceroase pot părăsi o tumoare malignă şi intra în circulaţia sangvină sau sistemul limfatic. În acest fel, celulele canceroase se răspândesc de la tumoarea originară  (primară)  pentru a forma noi tumori în alte organe. Răspândirea cancerului se numeşte metastază.

Când celulele normale sunt deteriorate fără posibilitatea de a fi reparate, ele sunt eliminate prin apoptoză.  Celulele canceroase evită apoptoza şi continuă să se înmulţească în tr-un mod neregulat.

Cancerul este o clasă de boli sau disfuncţionalităţi caracterizate prin diviziunea necontrolată a celulelor şi abilitatea acestor celule de a se răspândi, fie prin increscenţe directe în ţesutul adiacent prin invazie, sau prin implantarea în locuri distante prin metastază (când celulele canceroase sunt transportate prin circulaţia sangvină sau sistemul limfatic). Cancerul poate afecta persoane de toate vârstele, dar riscul tinde să crească cu vârsta. Este una din cauzele principale de moarte în ţările evoluate.

Există multe tipuri de cancere.

Severitatea simptomelor depinde de locul şi caracterul malign şi dacă există metastaze. Un diagnostic definitiv cere de obicei examinarea histologică a ţesutului de către un patolog. Acest ţesut este obţinut prin biopsie sau operaţie. Majoritatea cancerelor pot fi tratate şi unele chiar vindecate în funcţie de tipul specific, locaţia şi stadiul bolii.

Odată diagnosticat, cancerul este de obicei tratat cu o combinaţie între operaţie, chemoterapie şi radioterapie.  Medicamente deja există pentru diferite tipuri de cancere. Dacă nu este tratat, cancerul poate într-un final să provoace stări de rău, slăbirea organsmului şi moartea, deşi nu este întotdeauna cazul.

Creşterea neregulată care caracterizează cancerul este provocată de stricăciuni provocate ADN-ului, constând în mutaţii ale genelor care codifică informaţia pentru producerea proteinelor  care controlează diviziunea celulară. Mai multe fenomene de mutaţii pot fi necesare ca să fie o celulă normală transformată în o celulă malignă. Aceste mutaţii pot fi cauzate de radiaţie, chimicale sau agenţi fizici care cauzează cancerul, care poartă numele de carcinogeni, sau de anumiţi  viruşi care introduc ADN-ul lor în genomul uman. Mutaţii au loc spontan, şi pot fi trecute de la o generaţie de celule la următoarea.

Multe forme de cancer pot fi asociate cu expunerea la factori de mediu precum fumul de ţigară, radiaţia, alcoolul, şi anumiţi viruşi. Unii factori de risc pot fi evitaţi.