Nomenclatura
Cancerele sunt clasificate
după tipul de celulă căreia îi corespunde tumoarea şi , în acelaşi timp, după
ţesutul presupus a fi originea tumorii. Următoarele categorii generale sunt de
obicei acceptate:
- carcinomul : tumori maligne
provenite din celule epiteliale. Acest grup reprezintă cele mai întâlnite
cancere, încluzând şi formele comune de cancer de sân, prostată, plămân şi
colon.
- limfomul sau leucemia :
tumori maligne provenite din celule sangvine şi celule ale măduvei osoase
- sarcomul: tumori maligne
provenite din celule mezenchimale
- gliomul: tumori provenite
din celule gliale, forma cea mai întâlnită de celulă cerebrală
- coriocarcinomul: tumori
maligne provenite din placentă
Tumorile maligne sunt numite
în mod uzual folosindu-se rădăcina latină sau grecească a organului drept
prefix iar categoria sus numită drept sufix.
De exemplu, o tumoare malignă a celulelor hepatice este numită
hepatocarcinom. Pentru cancerele des întâlnite, este folosit numele englezesc
al organului. De exemplu, cea mai întâlnită formă de cancer de sân este numit
carcinom ductal al sânului sau carcinom ductal mamar. Aici, adjectivul
ductal se referă la imaginea cancerului
la microscop, semănând cu ductele mamare normale.
Tumorile benigne sunt numite
folosindu-se sufixul –oma împreună cu numele organului drept rădăcină.
Statistici
În SUA şi alte ţări evoluate,
cancerul este responsabil pentru 25% din cazurile de moarte. Conform unei
statistici anuale, 0.5% din populaţie este diagnosticată cu cancer.
Cancerul poate să apară şi la
copii mici şi adolescenţi, dar este rar. Unele studii au arătat că cancerele
pediatrice, în special leucemia, sunt în creştere.
Vârsta maximă de risc al
cancerului la copii apare în perioada primului an de viaţă. Leucemia este boala
infantilă cea mai comună urmată de
cancerele sistemului nervos central şi neuroblastom. Restul constă în tumoarea
lui Wilm, limfome, miosarcome (provenite din muşchi), retinoblastomul, osteosarcomul
şi sarcomul lui Ewing.
Copii de sex feminin şi
masculin au în principiu acelaşi rate de incidenţă a cancerului, dar copii de
rasă albă au rate de incidenţă ale cancerului mai mari decât copii de rasă
neagră pentru majoritatea tipurilor de cancer.
Originile cancerului
Diviziunea celulară sau
proliferarea celulară este un proces fiziologic care are loc în aproape toate
ţesuturile şi în anumite circumstanţe. Normal, echilibrul între diviziunea şi
moartea programată celulară este reglat riguros pentru a se asigura
integritatea organelor şi a ţesuturilor. Mutaţiile în ADN care au condus la
cancer deranjează aceaste procese disciplinate.
Proliferarea necontrolată şi
deseori rapidă a celulelor pot duce fie la o tumoare benignă fie la o tumoare
malignă (cencer). Tumorile benigne nu se răspândesc în alte părţi ale
organismului şi nu invadează alte ţesuturi şi sunt rareori o ameninţare a
vieţii doar dacă apasă pe structuri vitale din afară. Tumorile maligne pot
invada alte organe şi se pot răspândi în
locaţii distante (metastazare) şi pot deveni o ameninţare a vieţii.
Puţine tipuri de cancere la
animale au fost identificate drept contagioase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu