Morfologie

Ţesutul canceros are o imagine distinctivă sub microscop. Aceste ţesuturi apar ca un număr mare de celule care se divid iar aceste celule prezintă variaţii în dimensiunea nucleară şi formă, în dimensiunea celulară şi formă, pierderea proprietăţilor celulelor specializate, pierderea organizării unui ţesut normal, şi o graniţă a tumorii sărac definită.

Biopsia şi examinarea microscopică poate face distincţia dintre celula malignă şi celula hiperplazică care duce la hiperplazie, ceea ce se referă la o creştere de ţesut bazată pe o rată de diviziune exagerată a celulei, conducând la un număr de celule mai mare decât de obicei dar cu o aranjare ordonată normală a celulelor din interiorul ţesutului. Acest proces este considerat a fi reversibil. Hiperplazia poate fi un răspuns normal al ţesutului la un stimul iritant, ca de exemplu calusul.

Displazia este un tip anormal de proliferare excesivă celulară caracterizată de pierderea aranjamentului ţesutului normal şi a structurii celulare normale. Adesea, aceste celule revin la comportamentul normal, dar ocazional, ele devin progresiv maligne.

Cele mai severe cazuri de displazie se numesc carcinom in situ. În latină, termenul in situ în seamnă în loc, astfel că carcinomul in situ se referă la o creştere necontrolată a celulelor care rămân în locaţia originală şi  nu prezintă intenţia de a invada alte ţesuturi. Totuşi, carcinomul in situ se poate transforma în un cancer invaziv. Este îndepărtat de obicei chirurgical, dacă este posibil.

Epidemiologie

Epidemiologia cancerului este studiul incidenţei cancerului ca o posibilitate de a specula posibile tendinţe şi cauze. Prima cauză de cancer a fost identificată de chirurgul britanic Percivall Pott, care a descoperit că cancerul de scrot este o boală comună printre coşari.

Janet Lane-Clazpon a publicat un studiu comparativ a 500 de cazuri de cancere de sân şi a 500 de pacienţi controlaţi, cu acelaşi istoric şi mod de viaţă pentru Ministerul de Sănătate britanic. Munca ei impresionantă a epidemiologiei cancerului a fost continuată de Richard Doll şi Austin Bradford Hill, care au publicat „Cancerul de plămân şi alte cazuri de decese în asociaţie cu fumatul”.

Odată cu apariţia calculatoarelor, unitatea Oxford pentru Epidemiologia cancerului a fost prima care a adunat cantităţi uriaşe de informaţii despre cancer. Metodele moderne epidemiologice sunt foarte apropriate de conceptele curente despre boală şi politica sănătăţii publice. De peste 50 de ani, au fost depuse eforturi uriaşe pentru adunarea de informaţii despre practica medicală, spitale şi chiar despre graniţele ţărilor, ca mod de a studia influenţa factorilor de mediu şi culturali asupra incidenţei cancerului.

În unele ţări vestice, precum SUA şi Regatul Unit, cancerul depăşeşte bolile cardiovasculare drept cauză primară a morţii. În multe ţări din lumea a III-a, incidenţa cancerului este mult mai mică, preferabil din cauza unei rate crescute de decese datorate bolilor infecţioase sau rănilor. Cu controlul crescând asupra malariei şi asupra TBC-ului, în unele ţări din lumea a III-a se aşteaptă ca incidenţa cancerului să crească.